THE SONS AND DAUGHTERS OF BRÂNCUȘI. A FAMILY SAGA

Sep 08, 2016

magyar verzió itt /​ for english click here


FIII ȘI FIICELE LUI BRÂNCUȘI. O INTRIGĂ DE FAMILIE

Un proiect de Alexandra Croitoru
în colaborare cu Dan Acostioaei, Brynjar Bandlien & Manuel Pelmuș, Simion Cernica, Rafael Dubreu, Teodor Graur, Monotremu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Dan Perjovschi, Sergiu Sas, SUPER US, Napoleon & Ștefan Tiron

Vernisaj: joi, 15 septembrie, 2016, orele 19:00
Expoziția va fi deschisă până în 09 octombrie, 2016 în fiecare zi cu excepția zilei de luni, între orele 11-19.

Atelier de Creativitate Brâncușiologică susținut de Dan Acostioaei:
Arta picturii iconografice în frescă

vineri, 16. septembrie 2016., de la orele: 10:00-12:00 / 16:00-20:00


Al cui e Brâncuși și, mai ales, de ce trebuie el să fie al cuiva?


În plină campanie pentru achiziționarea Cumințeniei pământului, clădirea Guvernului este acoperită de un banner grandios care asociază sculptura cu tricolorul, artistul cu țara. Ar fi fost o imagine perfectă pentru coperta cercetării Brâncuși. O viață veșnică pe care am publicat-o anul trecut (de fapt, nu imi pot imagina o ilustrație care să redea mai bine implicațiile naționaliste ale receptării lui Brâncuși în România). În această perioadă, poate nu întâmplător, proiectul Fiii și fiicele lui Brâncuși. O intrigă de familie este prezentat într-un oraș cu o populație în majoritatea ei maghiară. O imagine care îmi vine în minte acum este una întâlnită de curând, imaginată de un artist canadian într-un jurnal fictiv de călătorie*: Attila Hunul și Brâncuși stau față în față pe câte o bancă și își dispută Cupa de lemn (aluzie la un Grup mobil al lui Brâncuși în care se regăsește o Cupă așezată pe una dintre primele schițe pentru Coloana fără sfârșit), o comoară pierdută care le aparține amândurora și care vorbește în viziunea autorului despre modestia care îi caracteriza deopotrivă. Documentele istorice invocate de el atestă nu numai că Attila prefera să bea dintr-o cupă de lemn, dar și că se îmbrăca cu haine de o singură culoare, fără ornamente și, la fel ca Brâncuși, avea și el o pasăre-totem (nu o măiastră sau un cocoș, ci un uliu). 

Dar trecând peste aceste ficțiuni care transgresează culturile, timpul și spațiul, sper că, în contextul din Sfântu Gheorghe, Brâncuși poate fi înțeles dincolo de retorica naționalistă, iar lucrările prezente în expoziția de față nu vor (mai) fi citite ca o blasfemie, ci mai degrabă ca o „obrăznicie” necesară și inerentă gândirii critice. 

Ca artiști formați în România, am crescut cu modelul Brâncuși așezat pe treapta cea mai de sus a panteonului istoriei artei, supraexpunerea la acest discurs omagial generându-ne în final o nevoie de deconstrucție a mitului Brâncuși. Chiar și titlul proiectului a fost inspirat de o astfel de publicație omagială care reafirma în mod evident și un anumit tip de „patriarhat artistic” local – Brâncuși. Tatăl nostru**. Copiii sunt neascultători prin definiție, iar „nesupunerea civilă/civică” era văzută ca o datorie încă din secolul al XIX-lea.

Expoziția de față reunește proiecte care au fost incluse anterior în două episoade ce au fost produse în 2015 și s-au concetrat asupra cultului lui Constantin Brâncuşi în România, discutând modul în care performanţa lui Brâncuşi în contextul artistic internaţional a fost învestită cu sensuri legate de discursul naţionalist și transformată în performanţă a României. Încă din perioada interbelică, legitimarea externă apare ca motorul principal al transformării lui Brâncuşi într-un erou naţional. Acest proces, care se regăseşte mai târziu şi în cadrul recuperării brâncuşiene „umanist-socialiste” a anilor '60-'70 şi a celei protocroniste a anilor '70-'80, se dezvoltă şi se rafinează până în contextul prezent al statelor competitive, când, pe fundalul globalizării şi politicilor identitare europene, Brâncuşi devine un pion important chiar şi în strategiile branding-ului de ţară. Acest cult al sculptorului este întreţinut de-a lungul timpului de supraproducţia exegetică a brâncuşiologilor români care în final influenţează şi modul în care Brâncuşi este apropriat în strategii guvernamentale și comerciale, în cultura populară sau în diverse discursuri cu tentă naţionalistă precum cele ale dacologilor şi ortodoxiştilor, sau trans-naţionale ca cele ale yoghinilor sau ale masonilor.

Episodul organizat de Salonul de proiecte în cadrul Timișoara Art Encounters a fost dezvoltat în jurul unei serii de ateliere cu public denumite ironic Ateliere de Creativitate Brâncușiologică, în timp ce episodul organizat de Galeria Plan B în Cluj a fost gândit într-un format documentar, de resource room, care a reunit proiecte artistice materializate începând cu anii '90. Cele mai multe dintre contribuții se regăsesc și în expoziția de față, ele problematizând „canonizarea” lui Brâncuși atât în sfera elitelor culturale, cât și în cea a culturii populare și ne amintesc încă o dată că o raportare pur estetică la opera lui Brâncuși a devenit imposibilă în contexul românesc. Raportarea noastră, fiind mereu bruiată de patosul naționalist ce înconjoră subiectul Brâncuși, iese din sfera specifică a artei vizuale și devine politică.

*Robin Peck, SCULPTURE. A Journey to the Circumference of the Earth, Fredericton, Canada: BJ Press 2004
** Paul Rezeanu, Brâncuși. Tatăl nostru, Craiova, România: Autograf MJM 2012. Între timp, în 2014, autorul (fost director al Muzeului de Artă din Craiova) a publicat la aceeași editură și volumul Brâncuși. Ultimul dac.

(A.C.)
 

Mulțumiri: Salonul de proiecte, București și Galeria Plan B, Cluj/Berlin
Expoziţia face parte din programul Festivalului de Arte Contemporane pulzArt3


BRÂNCUȘI FIAI ÉS LÁNYAI. EGY CSALÁDI INTRIKA

Alexandra Croitoru projektje
Dan Acostioaei, Brynjar Bandlien & Manuel Pelmuș, Simion Cernica, Rafael Dubreu, Teodor Graur, Monotremu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Dan Perjovschi, Sergiu Sas, SUPER US, Napoleon & Ștefan Tiron együttműködésében

Megnyitó: 2016. szeptember 15., csütörtök, 19 óra
A kiállítás 2016. október 09-ig látogatható, hétfő kivételével, naponta 11-19 óra között.

Az ikon- és freskófestés művészete - Brâncuși kreativitásműhely Dan Acostioaei vezetésével:
2016. szeptember 16-án, pénteken 10:00-12:00 és 16:00-20:00 óra között.


Kié is Brâncuși, és legfőképp: kell ő legyen valakié?

A Föld Bölcsessége (Cuminţenia Pământului) megvásárlását célzó közadakozási kampány* teljében Bukarest központjában a Kormány épületét hatalmas molinó takarja el. Összekapcsolva művészt és országot, a szobrot itt a nemzeti trikolór öleli körül. A tavaly megjelent Brâncuși. Egy örökkön át tartó élet (Brâncuși. O viață veșnică) című tanulmánykötetemhez tökéletes borító lenne ez a kép – pontosabban el sem tudnék képzelni találóbb illusztrációt ahhoz, ahogy a nemzeti büszkeség átszínezi azt, ahogy Romániában Brâncușira tekinteni szokás. Ezúttal, talán nem véletlenül, a Brâncuși fiai és lányai. Egy családi intrika című kiállítás egy magyar többségű városban lesz látható. Egy kanadai művész fiktív útinaplójából** való az a kép, ami még eszembe jut: Attila a hunok királya és Brâncuși ülnek szemtől szemben egy padon és a Facsésze (Cupa din lemn) fölött vitatkoznak (utalás egy Brâncuși műegyüttesre, ahol a Végtelen oszlop egyik első vázlatára helyezve egy ilyen, ivóedényszerű tárgy látható). Elveszett kincs, ami mindkettejüké, s ami a szerző meglátása szerint arról a szerénységről beszél, mely mindkettejüknek egyként sajátja volt. Történelmi dokumentumok szerint Attila nemcsak, hogy fakupából ivott, de egyszerű, díszítetlen ruhákat is viselt, és ahogy Brâncușinak, neki is volt totemállata (nem az Égi madár vagy a Kakas, hanem egy héjához hasonló ragadozó madár).

De túllépve kultúrák, korok és terek határait átjáró fikción, bízom benne, hogy abban a kontextusban, amit Sepsiszentgyörgy kínál, lehetőségünk lesz nemzeti érzelmektől átitatott retorikán túllépve megérteni Brâncușit, az itt kiállított munkákra pedig (végre) nem szentségtörésként tekint a látogató, hanem egy, a kritikai gondolkodáshoz elengedhetetlenül szükséges pimaszság gesztusainként érti meg azokat.

Romániában felnőtt művészekként a Brâncuși-i példát a művészettörténeti panteon legfelsőbb szintjére helyezve sulykolta belénk a magasztaló diskurzus; ez a túlzott kitettség szükségszerűen szülte meg bennünk a dekonstrukció igényét. Jelen kiállítás címét is egy ilyen – egyfajta lokális értékű „művészeti patriarchátust” sugalló – kiadvány ihlette***. Gyerekekként eleve szófogadatlanok vagyunk. A „polgári engedetlenség” pedig (a XIX. századdal kezdődően) megkerülhetetlen kötelességünk.
Jelen kiállítás két korábbi tárlat anyagát gyűjti egybe. Mindkét epizód Constantin Brâncuși kultuszát járta körül, azt vizsgálva, hogy miként aggatta a nacionalista diskurzus saját értelmezéseit az alkotó munkásságára, s állította be Brâncuși nemzetközi elismertségét Románia sikerének. Az, hogy Brâncușira egyfajta nemzeti hősként tekintünk, már a két világháború között a nemzetközi legitimáció egyik fontos eszköze volt. Ez a szemlélet hatotta át azt a gondolkodást is, amivel a '60-as, '70-es években a szocializmus építette be az alkotó munkásságát saját eszmekörébe, és ez teljesedett ki a '70-es, '80-as években mindenre kiterjedő protokronizmusban is. Ugyanez az alapállás köszön vissza azonban a versengő nemzetek mai kontextusában is: globalizáció és európai identitás-politikák mentén Brâncuși az országimázs egyik fontos alappillérévé válik. Az idők során a brâncușiológusok terén tapasztalható állandó túltermelés folyamatosan táplálta ezt a diskurzust: mindent, amit ma Brâncușiról gondolunk ez hat át, legyen szó kereskedelmi- vagy kormánystratégiákról, popkultúráról, nacionalista diskurzusokról vagy olyan nemzetfeletti mozgalmakról, mint a jóga vagy a szabadkőművesség.

A temesvári Art Encounters keretében a Salonul de Proiecte által szervezett epizód alapja egy sor interaktív műhelyfoglalkozás volt, melyeket a Brâncușiológiai Alkotóműhelyek ironikus cím fogott egybe. A kolozsvári Plan B Galéria által szervezett tárlat inkább dokumentarista jellegű volt, egyfajta resource room, mely a '90-es évek óta a témában létrejött képzőművészeti projektek anyagait gyűjtötte össze. Az itt kiállított munkák jó része ezen a kiállításon is fellelhető. Olyan alkotásokról van szó, melyeknek középpontjában Brâncușinak a kulturális elitek és a popkultúra körében való szenttéavatása áll, pontozva azt, hogy a Brâncuși műveihez való tisztán esztétikai közelítés a mai romániai kontextusban teljességgel lehetetlen. Viszonyulásunk, melyet folyton megzavar a nacionalista pátosz, ezáltal kilép a képzőművészet köréből és politikai gesztussá válik.

(A.C.)

*Brâncuși az enyém a címe annak az idén májusban a  Románia Kormánya és Kulturális Minisztériuma által indított kampánynak,  mely hozzájárulhat Constantin Brâncuși A Föld Bölcsessége című szobrának megvásárlásához.
**Robin Peck, SCULPTURE. A Journey to the Circumference of the Earth, Fredericton, Canada: BJ Press 2004
*** Paul Rezeanu, Brâncuși. Tatăl nostru, Craiova, Románia: Autograf MJM 2012. Időközben a szerzőnek, ugyannál a kiadónál Brâncuși. Az utolsó dák címmel újabb műve jelent meg.
 

Külön köszönet: Salonul de proiecte, Bukarest; Plan B Galéria, Kolozsvár/Berlin
Az esemény része a pulzArt4 kortárs összművészeti fesztiválnak.
 


THE SONS AND DAUGHTERS OF BRÂNCUȘI. A FAMILY SAGA

A project by Alexandra Croitoru
in collaboration with: Dan Acostioaei, Brynjar Bandlien & Manuel Pelmuș, Simion Cernica, Rafael Dubreu, Teodor Graur, Monotremu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Dan Perjovschi, Sergiu Sas, SUPER US, Napoleon & Ștefan Tiron

Opening: Thursday, 15th of September, 2016, 19:00
On view: 16.09-09.10.2016, every day, except for Mondays and holidays, between 11:00-19:00

Brancusian Creativity Workshop with Dan Acostioaei: The Art of Icons and Fresco Painting
between 10:00-12:00 / 16:00-20:00 on Friday, 16th of September 2016


Whose is Brancusi, and most importantly: does he have to belong to anyone?

Amidst the public donations campaign* aimed at acquiring the Wisdom of the Earth, in the centre of Bucharest the Government building is covered by a tremendous billboard conjoining the artist and the country, the sculpture and the national flag. This picture would have been a perfect cover for the book I published last year – Brancusi. An Afterlife (more precisely, I could not imagine a more appropriate illustration for the way national pride reshapes the way Brancusi is generally regarded in Romania.) At this time, perhaps not accidetally, the exhibition The Sons and Daughters of Brancusi. A Family Saga is on view in a town with a Hungarian majority. I recall now a situation imagined by a Canadian artist in a fictitious travel journal**: Attila the Hun and Brancusi are sitting face to face on a bench and argue over the Wood Cup (a reference to a work by Brancusi, a Mobile Group in which such a Cup is placed on one of the first versions of the Endless Column). A lost treasure that used to belong to both of them and which, in the authors’s view, betrays the modesty that was the characteristic of both of them. According to historical documents, Attila not only drank from a wood cup but he also wore undecorated, simple clothes and, like Brancusi, he also had a totem-bird (not a Cock or a Bird in Space but a goshawk). 

But stepping beyond fiction transgressing the boundaries of cultures, ages and geographical spaces, I hope that in the context offered by Sf. Gheorghe there is a possibility to understand Brancusi beyond the rhetoric pervaded by national sentiments, and (at last) the public will not view the projects exhibited here as sacrilege but will understand them as gestures of ‘disobedience’ indispensable to critical thinking.  

As artists educated in Romania, it was stamped in our conscience the image of a Brancusi as a paragon seated on the topmost step of the pantheon of the history of art, and this very over-exposure to this kind of homage-laden discourse eventually produced in us a need to deconstruct the Brancusi myth. Even the title of the project was inspired by a hagiographic work of this kind that also restates very clearly a certain type of local ‘artistic patriarchy’ – Brancusi. Our Father***. Children are disobedient from the outset and ‘civil disobedience’ is seen as a duty from the 19th century onwards.

The present exhibition brings together works presented in two earlier exhibitions in 2015. Both episodes were centred on the cult of Constantin Brancusi in Romania, discussing how his high-performance on the international art scene has become a Romanian high-performance, through connecting the artist predominantly with the nationalist discourse. As early as the inter-war years, Brancusi’s international reputation played a major role in his transformation into a national hero. This process, also observable some time later in the context of the ‘socialist-humanist’ rediscovery of Brancusi during the ‘60s - ‘70s and his protochronistic [that is, involving an anachronistic assertion of priority in innovation] rediscovery in the ‘70s – ‘80s, has continued to develop and be refined in the contemporary context, that of competitive advantage of nations. Nowadays, against a backdrop of globalization and of European identity policies, the Brancusi myth is tending to be significantly exploited even in strategic planning for the branding of Romania. The Brancusi cult has been kept alive over the years by an excessive number of works by Romanian experts on the sculptor, who have now even come to influence the attitude to the artist adopted in governmental and commercial communication strategies, in popular culture and in a range of forms of discourse, whether nationalistic, such as that of the experts on the Dacians and of Orthodox specialists, or trans-national, such as that of yoga practitioners and of the Freemasons.

The episode organized by Salonul de proiecte within the framework of Timișoara Art Encounters was developped around a series of workshop activities ironically entitled Brancusian Creativity Workshops, while the exhibition organized by Plan B Gallery in Cluj was rather of a documentary character, a ‘resource room’ which collected projects developped since the ‘90s. A great part of the works exhibited in Timișoara and Cluj can also be found in the present exhibition. These are projects centred on the ‘canonization’ of Brancusi among the cultural elite and pop culture, highlighting that a purely aesthetic response to Brâncuși’s work is fully impossible in the context of today’s Romania. Our own response, which is continuously disturbed by nationalist pathos, leaves the realm of visual art to become a political gesture.

(A.C.)

 

* Brancusi Is Mine is the title of the campaign supporting the national subscription for the purchase of Constantin Brancusi’s work The Wisdom of the Earth, launched in May by the Romanian Government and the Ministry of Culture.
**Robin Peck, SCULPTURE. A Journey to the Circumference of the Earth, Fredericton, Canada: BJ Press 2004
*** Paul Rezeanu, Brancusi. Our Father, Craiova, Romania: Autograf MJM 2012. In the meantime, in 2014, the author (former director of the Craiova Art Museum) published another book at the same publishing house, entitled Brancusi. The Last Dacian.
 

Special thanks: Salonul de proiecte, Bucharest and Galeria Plan B, Cluj/Berlin
The event is part of the pulzArt4 Contemporary Art Festival program series.


Photo: MAGMA

További képek / Mai multe imagini / More images >>

Happy Holidays! ** Boldog ünnepeket! ** Sărbători fericite! **

MANIANIMAE // SZIRA Henrietta & SZÍJ Kamilla

Idő és anyag // Timp şi materie

MO(NU)MENTS // Miklós ONUCSÁN

MADEinPARTIUM

ABC 80 // Cătălina NISTOR & Evelin MÁRTON

Mögötte és alatta // Dincolo și dedesubt

SOLIDARIUM // ERHARDT Miklós works 2005-2015

Valóság. Művészet. Játék. // Realitate. Artă. Joc.

MONOTREMU

NEVER ALONE /// B5 Studio, K'arte /// Tg.Mures, Marosvásárhely /// 03.09-04.10.2015

KaravanAct - utazó színházi fesztivál a MAGMÁBAN

Családban marad 4. / În familie 4. / Family Business 4.

SZABADSÁG // CONCEDIU

Csíki múzeumi táborozók a Magmában

Never Alone / Soha Egyedül / Niciodată singur

Múzeumok éjszakája / Noaptea muzeelor / Night of Museums

Workshop // Újraalkotott művek // Opere Recreate // Recreated Artworks

NEVER ALONE /// Muzeul Național de Artă Contemporană al României, București /// 04.06-01.11.2015

1+1=? – Kultúrpuzzle // Ujvárossy László

2 %

En détail // Műhelyfoglalkozás középiskolásoknak // Workshop pentru liceeni

Give me five!

Kerekasztal-beszélgetés // Masă rotundă // Round Table

Kellemes húsvéti ünnepeket!

Rendhagyó filozófia óra // Oră de filosofie neconvențională // Unconventional Philosophy Class

Examples for Non-universal Chair // group exhibition

ÚJ MAGYAR MITOLÓGIA: a szakralizált őstörténet médiareprezentációi és rítusai // II. SZEMEISZTOSZ Konferencia

Képvadászat // Interaktív tárlatvezetés

'DREAMHUNTING' // Igor BUHAROV, Ivan BUHAROV & Vasile CROAT

A víz geometriája // PÉTER Ágnes